CERCETATORII DE LA INSTITUTUL CARNEGIE DIN WASHINGTON AFIRMA CA DACA N-AR FI EXISTAT JUPITER IN SISTEMUL SOLAR, COMETELE AR FI LOVIT DE APROXIMATIV 1 000 ORI MAI DES PAMANTUL DECAT IN REALITATE.

Ei se bazeaza pe simulari electronice in detaliu ale fazelor finale ale formarii planetelor, atunci cand afirma ca sistemele planetare se formeaza in discuri turtite de gaz si praf, inconjurand stelele mici printr-un proces de ridicare de sus in jos. Planetele mature se formeaza prin inchegarea particulelor micute in corpuri mai mari, prin intermediul interactiunii gravitationale. In urma simularilor pe o statie de lucru VAX, s-a descoperit ca o planeta avand aproximativ masa pamantului s-a format la o distanta de 149,6 milioane kilometri. Nu toate planetele sunt locuibile; conditiile din lumile asemanatoare pamantului sunt dependente de existenta planetelor masive, dinafara sistemului solar. Unii astronomi considera ca la putin timp dupa formarea pamantului, miliarde de comete din partea interna a sistemului solar au fost eliberate de pe planete uriase si aruncate in spatiul interstelar. Rezultatul impactului unei mari comete este, de exemplu, distrugerea in masa a dinozaurilor. Planetele de marimea lui Jupiter sunt rare, ele putand ajunge la marimea acesteia doar daca dobandesc destula masa astfel incat sa elibereze gazul in nebuloasa din jurul unei stele tinere. Acest lucru se realizeaza cu conditia ca nebuloasa sa nu se imprastie inainte ca protoplaneta sa atinga punctul critic. De acest aspect s-au ocupat cercetatorii de la Universitatea din Pennsylvania, obiectivul fundamental fiind definirea regiunii in care o planeta ar avea temperaturi ce ar putea mentine apa lichida si viata. Concluzia la care au ajuns este ca zona mediana a ariei locuibile este definita prin rata superioara la care apa se evapora in stratosfera, unde este descompusa de radiatia stelelor in oxigen si hidrogen. Planetele care se afla la mai putin de 0,95 AU de soare nu ar mai fi avut resurse de apa la varsta de 4,6 miliarde de ani a sistemului solar. Efectul de sera ajuta pamantul sa-si pastreze temperatura confortabila. Este nevoie de un efect de sera intens, in cazul in care se afla la o distanta mai mare de soare. Calculele au aratat ca pe o planeta la o distanta mai mare de 1,37 AU de soare, dioxidul de carbon incepe sa inghete in partile superioare ale atmosferei, reflectand mai multe radiatii inapoi in spatiu si racind temperatura si mai mult. Aceasta reactie ar duce la plasarea planetei intr-un inghet adanc. A fost luata ca exemplu planeta Marte, care se afla la 1,52 AU de soare. Se mai presupune ca, cu mult timp in urma, soarele era cu 25% mai intunecat decat este astazi. In plus, pamantul primea doar o parte neinsemnata de lumina solara; prezenta mare a apei lichide cu cel putin 3,8 miliarde de ani in urma, a fost demonstrata cu ajutorul rocilor sedimentare. O explicatie o au cercetatorii de la Institutul din California care considera ca soarele, in perioada sa de inceput, era mult mai mare, si de aceea mai stralucitor, pe cand cercetatorii din Pennsylvania considera ca atmosfera pamantului timpuriu continea urme reale de gaze de sera, precum amoniac si metan.